Sus flexibilitatea! Jos securitatea! Muncii


Codul Muncii permite acum angajatorilor să angajeze şi să demită mai uşor lucrătorii. Oficialii români au spus că piaţa muncii va deveni astfel mai flexibilă şi mai bogată în locuri de muncă. Dar aceasta nu este experienţa consumată de Uniunea Europeană şi nici setul ei de valori. UE promovează acum flexicuritatea: adică flexibilitatea pieţei muncii împreună cu securitatea lucrătorilor. Nu şi Guvernul României.

În anii 1990-2000, Uniunea Europeană era în consens: protecţia locurilor de muncă duce la rigiditatea pieţei muncii şi împiedică formarea de noi locuri de muncă. Dar, 11 ani mai târziu, UE a renunţat complet la această idee, după ce experienţa a dovedit că scăderea protecţiei locurilor de muncă nu a produs noi locuri de muncă decât pe termen scurt.

Mantra pe care o incantează acum oficialii europeni, începând cu László Andor, Comisarul European pentru Locuri de muncă, afaceri sociale şi incluziune, este că „politicile publice în domeniul pieţei muncii au sens doar atunci când flexibilitatea pieţei şi securitatea locurilor de muncă se echilibrează reciproc şi oferă mai multe locuri de muncă, oferă posibilitatea avansării lucrătorilor pe verticală, în munci mai bine plătite şi mai calificate, şi oferă dezvoltarea optimă a talentelor lucrătorilor.”

Aşa cum Andor arăta la conferinţa din martie 2011, cu tema „Viitorul pieţelor muncii în Europa”, atunci când UE a avut în vedere doar flexibilitatea, „piaţa muncii nu a avut niciun beneficiu din creşterea numărului de contracte de muncă pe termen scurt”. Dimpotrivă, flexibilitatea singură, de capul ei, a avut un impact negativ asupra capacităţii pieţei de a crea locuri de muncă pe termen lung, iar segmentarea pieţei – adică polarizarea ei între munci bine plătite, sigure şi însoţite de beneficii şi, respectiv, munci prost plătite, lipsite de siguranţă şi fără protecţie socială – a crescut.

Concluzia este că, în timp ce UE renunţă la un model de intervenţie pe piaţa muncii, pentru că s-a dovedit greşit, Executivul român îl aplică însă cu entuziasm. El îmbrăţişează flexibilitatea şi uită de securitate. Or, cu toţii ştim cum se numesc cei care repetă aceleaşi acţiuni, aşteptând să obţină rezultate contrare celor deja verificate prin experienţă…

De asemenea, ştim că miza Europei este să fie competitivă economic, în timp ce păstrează cu străşnicie valoarea ei centrală, care este aceea a progresului pentru toţi, a neexcluderii sociale. Nu într-acolo se îndreaptă România atunci când modifică doar Codul Muncii şi uită să introducă politici sociale şi economice care să susţină schimbarea, potrivit principiilor adoptate de UE în cadrul conceptului de flexicuritate.

Flexicuritatea României

Ministrul Muncii, Ioan Botiş, propunea în ianuarie modificarea Codului Muncii, în contextul principiului flexicurităţii. Adică spunea ceea ce zic şi oficialii europeni: că flexibilitatea sporită a pieţei, adusă de noul cod, trebuie completată cu politici active în domeniul social, de susţinere a forţei de muncă.

România nu apare în nicio analiză a UE, din perspectiva flexicurităţii. Cercetătorii români au încercat să suplinească ei această absenţă. O analiză din 2009 a Institutului de Prognoză Economică din Bucureşti plasa flexicuritatea României în grupul ţărilor est-europene, după ce o analiză din 2008 a Institutului Naţional de Cercetare pentru Muncă şi Protecţie Socială o plasase în grupul ţărilor mediteraneene. Concluziile ambelor colective de cercetători se suprapun: România este pe ultimul loc. Este cea mai prost performantă piaţă a muncii: rigidă, cu mobilitate scăzută pe verticală, cu rate mari ale şomajului de lungă durată şi rate scăzute de ocupare a forţei de muncă pentru populaţia de peste 55 de ani. În acelaşi timp, protecţia socială, participarea la programe de calificare şi învăţare continuă sunt cele mai scăzute.

Toate acestea înseamnă un singur lucru: ineficienţă economică şi degradarea mediului social, fără perspective de îmbunătăţire a lor, în absenţa unor măsuri de compensare a acestor disfuncţii structurale.

Ce este Flexicuritatea?

Flexicuritatea este o strategie a UE prin care se urmăreşte creşterea simultană a flexibilităţii şi securităţii pe piaţa muncii. Adică, ea vrea să împace atât nevoia angajatorilor de a avea la dispoziţie o forţă de muncă flexibilă, cât şi nevoia de securitate a lucrătorilor, respectiv încrederea în faptul că nu vor avea perioade lungi de şomaj. Conceptul de securitate pentru lucrători a evoluat, aşadar, de la securitatea păstrării locului de muncă într-o anume companie la securitatea că aceştia vor putea găsi permanent pe piaţă locuri de muncă, în măsură să le ofere continuitatea muncii pe parcursul întregii lor cariere. Dar, pentru atingerea acestui tip de securitate îngemănată cu flexibilitate, este nevoie de un set complex de politici complementare.

Cum se obţine setul de politici?

Prin aplicarea a patru principii directoare, potrivit cu caracteristicile naţionale ale fiecărui stat membru. Este vorba despre:

•·         contracte flexibile şi certe;

•·         strategii de învăţare pe tot parcursul vieţii;

•·         politici active eficiente pe piaţa muncii;

•·         sisteme de protecţie socială moderne.

De unde vine flexicuritatea?

Din Danemarca, unde, în anii 1990, guvernanţii au tratat creşterea şomajului nu ca pe o tendinţă normală în cadrul modelului economic existent, ci ca pe o problemă structurală a acestuia, pe care au pornit să o corecteze cu politici publice complexe, numite ulterior „modelul de flexicuritate”.

Noutatea a fost legarea conceptului de flexibilitate de conceptul de securitate, aceasta fiind furnizată prin programe generoase de susţinere socială, ca şi de conceptul „activării” forţei de muncă printr-un set de politici active pe piaţa muncii, care, în esenţă, vizează pregătirea continuă a lucrătorilor şi angajarea lor permanentă în procesul de căutare de noi locuri de muncă, mai bine plătite. Dar susţinerea lucrătorilor în perioadele de şomaj cu un sistem de beneficii sociale generoase şi investiţiile făcute în calificarea continuă a acestora costă. Mult. Şi îi costă mai mult pe danezii de la vârful societăţii, pentru că Danemarca are un sistem de impozitare progresiv. Aşadar, flexicuritatea este în avantajul danezilor cu venituri scăzute sau medii. Dar beneficiul pentru întreaga societate este că ritmul înalt de creştere economică este însoţit de rate scăzute ale şomajului (2,8% în 2008) şi rate scăzute ale excluziunii sociale. De altfel, danezii au fost în mod constant clasaţi drept cea mai fericită naţiune de pe pământ, trăsătură atribuită în parte şi modelului de flexicuritate danez.

Ţările UE şi flexicuritatea

Analizele de până acum ale Uniunii au împărţit pieţele muncii din cele 27 de state membre în cinci tipologii, potrivit cu adaptarea lor la modelul flexicurităţii:

Modelul anglo-saxon (Marea Britanie şi Irlanda), cu un înalt grad de flexibilitate şi nivel relativ scăzut de securitate şi impozitare; este relativ eficient în crearea locurilor de muncă, dar slab în combaterea sărăciei;

Modelul continental (Germania, Belgia, Austria şi Franţa), cu flexibilitate medie spre mică, securitate medie spre înaltă şi impozitare medie spre înaltă; este bun pentru combaterea sărăciei, dar slab pentru crearea de locuri de muncă;

Modelul mediteraneean (Spania, Portugalia şi Grecia), cu flexibilitate scăzută, securitate relativ scăzută şi impozitare înaltă; este ineficient şi pentru crearea de locuri de muncă, dar şi pentru combaterea sărăciei;

Modelul est-european plus Italia (Polonia, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia), cu flexibilitate medie spre înaltă, securitate scăzută şi impozitare medie spre înaltă; este ineficient pentru crearea de locuri de muncă, dar şi pentru combaterea sărăciei;

Modelul nordic (Danemarca, Olanda, Suedia şi Finlanda), cu flexibilitate medie spre înaltă, securitate înaltă şi impozitare medie spre înaltă; este eficient şi în crearea de locuri de muncă, şi în combaterea sărăciei.

Sursa : http://www.qmagazine.ro/articole/8161/sus-flexibilitatea-jos-securitatea-muncii.html

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Articole publicate

%d blogeri au apreciat asta: