MIRCEA COŞEA: Pericole şi incertitudini


Fără nicio excepţie, analizele interne şi internaţionale apreciază că România va avea în acest an creştere economică. De la aprecierile excesiv de măgulitoare ale Fondului Monetar Internaţional până la optimismul moderat al Băncii Mondiale şi al Uniunii Europene, anul 2011 este prezentat ca un an al ieşirii economiei româneşti din recesiune nu numai în termeni statistici, ci şi materiali.

Mă număr şi eu printre aceia care apreciază anul 2011 ca pe unul al creşterii economice, chiar dacă aceasta se va limita doar la 1-2%. Important este trendul, şi nu este nici momentul să analizez costul social al acestei creşteri, dar nu pot să nu aduc în discuţie unele pericole şi incertitudini care planează încă asupra rezultatului preconizat. Există pericole generate din interiorul economiei şi al societăţii româneşti care ar putea aduce prejudicii ritmului de creştere, chiar dacă s-a reuşit o evidentă îmbunătăţire a gradului de macrostabilizare şi de echilibrare a unor deficienţe structurale cronicizate de o bună perioadă de timp.

Primul pericol pe care îl semnalez provine tocmai din modul în care s-a realizat macrostabilizarea prin schema acordului cu FMI. S-a realizat o macrostabilizare exclusiv prin contracţia bugetară, fără a fi acompaniată de o modificare semnificativă a structurii economiei, în sensul favorizării acelor ramuri şi activităţi apte de a ridica productivitatea socială, respectiv competitivitatea internaţională, prin valorificarea factorilor interni de avantaj comparativ (agricultura cu tot ansamblul de ramuri prelucrătoare privind produsele agricole).

Al doilea pericol îl constituie menţinerea caracterului excesiv unidirecţional al exporturilor, ceea ce înseamnă păstrarea unui prea înalt nivel de dependenţă de principalele pieţe europene. Lipsa de interes pentru marile pieţe extracomunitare (China, India, Rusia, America Latină) manifestată în ultimii ani va fi greu de recuperat şi va condamna în continuare economia noastră la pericolul „contaminării” directe şi imediate de orice contracţie a pieţelor vest-europene.

Al treilea pericol îl reprezintă deficitul de motivare pe care populaţia îl manifestă faţă de efortul naţional de relansare a economiei. Pe de o parte, violenţa şi duritatea unui program de austeritate nu întotdeauna bine şi corect aplicat, iar pe de altă parte, scăderea gradului de credibilitate a clasei politice şi a Executivului, prin greşeli sau abuzuri (vezi cazul salariilor din învăţământ sau cazul ex-ministrului Botiş), au contribuit la apariţia unei stări generalizate de apatie socială, ce acţionează ca un factor negativ al creşterii economice.

Al patrulea pericol, poate cel mai important, este trădarea politică a creşterii economice. Trădarea politică a economiei înseamnă concesii populiste, în vederea pregătirii anului electoral 2012. Există şi incertitudini ale anului 2011 care ar trebui să ne conducă la abordarea unei atitudini moderat-echilibrate în prognozarea ritmului de creştere.

Încă nu ştim cum va evolua preţul petrolului pe piaţa internaţională, nu putem evalua efectele crizei preţurilor alimentelor (să nu uităm că importăm circa 70% dintre alimentele de bază) şi nici nu putem şti în ce măsură dificultăţile industriei japoneze vor afecta importul de completare al economiei noastre (vezi lipsa de componente japoneze la Uzina Dacia).

O importantă incertitudine o reprezintă şi evoluţia zonei euro, ca şi impactul noii politici bugetare a Uniunii Europene, prin efectele Pactului Euro Plus. Concluzia? Trendul pozitiv al acestui an nu este nici garantat şi nici bătut în cuie. Mai sunt multe de făcut şi, în multe cazuri, altfel decât s-a făcut până acum.

Sursa : http://www.qmagazine.ro/articole/8308/mircea-cosea-pericole-si-incertitudini.html

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Articole publicate

%d blogeri au apreciat asta: